Ispita de a intra in batalie fara strategia iubirii

Cred ca multi crestini au aceasta ispita de a sari in "ajutorul" lui Dumnezeu si de a contracara lipsa de argumente valabile ale ateilor( sau altor religii).
E " momeala" pe care o musca multi crestini inainte de a fi ei insisi intariti in credinta lor ,crezand(eronat -si cu mandrie prosteasca) ca schimba pe altcineva DOAR PE BAZA ARGUMENTELOR RATIONALE, fara a conta CALITATEA vietii lor de CRESTINI(cand se poarta un dialog de intre 2 persoane are loc un schimb de energie, iar feelingul persoanei respective pe care zici ca vrei s-o indrepti te simte ca ce vorbesti tu, e din carti nu din energia trairii adevarului pe care il spui, pentru ca si persoana care zice ca nu crede are paternul adevarului in sufletul sau si stie intuitiv ca ... tu minti, dandu-te ce nu esti ,desi spui adevarul ,dar adevarul e gol de energia cu care" ar trebui" sa ajunga la destinatie .)

Calitatea DUHOVNICEASCA(=crestin real, nu doar la nivel ideatic) a unui om are PUTEREA SA SCHIMBE OAMENII in bine, un pacatos poate sa stie ADEVARUL SUPREM ,nu-i foloseste la nimic daca el insusi nu se schimba spiritual,si nici nu poate SCHIMBA pe altul pentru ca nu are puterea de care vorbeste ,vorbeste din ceva exterior ,strain lui la nivelul trairii efective.

De-aceea daca vrea sa "indrepteze " pe altii , prima data sa lucreze la desavarsirea sa .ca nu cumva sa-i omoare de tot pe cei pe care "vrea" doar sa-i vindece ,de aceea sa nu foloseascsa timpul de rugaciune sau de citit ( scrierile unui sfant sau Scriptura) , ca sa combata pe cineva doar ca sa-i "demonstreze" ca el stie adevarul iar ateul e prost , caci atunci el practic il lasa pe Dumnezeu si merge sa discute cu diavolul(diavolul inteles ca ispita ce se exercita asupra crestinului de a face lucruri parut bune -sa indrepte pe cineva-fara insa sa ia in consoderatie faptul ca el nu are inca "dreptul " asta,el insusi fiind bolnav ) ,si cum diavolul e cel putin cu cateva mii de ani mai in varsta decat el il face harcea-parcea ,il tulbura , pierde si rugaciunea ,si il sminteste si mai mult pe ateul pe care "vroia" sa-l intoarca la Dumnezeu ,de parca Dumnezeu nu stia alte metode sa-l indrepte pe respectivul ateu decat prin personalitatea ta de neinlocuit si... prin agresarea "necredinciosului" ; orice fel de agresiune e ilogica si neplacuta lui Dumnezeu pentru ca nu favorizeaza liberul liberul arbitru , ci are mai mult o actiune de blocare a "adversarului " in starea in care se afla ,doar ca sa-ti demonstreze tie ca nu vrea sa faca ,sa creada ce spui tu ... pentru ca.... "nu vrea" ... si ateul e indreptatit sa reactioneze astfel, pentru ca peste LIBERUL ARBITRU nu se baga nici DUMNEZEU ,dar ne bagam noi care credem ca putem face ceea ce DUMNEZEU nu face? )

Dumnezeu nu are nevoie sa fie aparat de cineva ,Dumnezeu vrea sa fie trait de cei care l-au descoperit si cei care L-au descoperit sa se comporte... nu ,ca si cum nu L-au descoperit ....si sa continue paternul gandirii eronate ,voind sa"oblige" pe cineva sa creada in adevar ..
Niciodata prin agresiune (chiar numai de idei) nu se rezolva lucrurile ci , se vor inrautati ...

Degeaba stii ADEVARUL daca il folosesti sa umilesti pe altii si nu sa indrepti cu compasiune, rabdare, blandete.iar uneori tacerea e "mai" de aur, decat rostirea adevarului in mod nepotrivit sau la momentul nepotrivit .

Eu recunosc ca am cazut in aceasta greseala de multe ori ...